De ce hărțile de risc sunt ineficiente pentru gestionarea riscurilor
Hărțile de risc, deși sunt folosite frecvent pentru a reprezenta riscurile și a sprijini deciziile de management, sunt un instrument care poate induce în eroare, fiind marcat de numeroase limitări. În pofida simplității și ușurinței de utilizare, aceste diagrame colorate nu sunt suficiente pentru a captura complexitatea și profunzimea riscurilor reale. Iată principalele motive pentru care hărțile de risc sunt ineficiente:
1. Înțelegerea riscurilor
Prin reducerea riscurilor la o reprezentare bidimensională, hărțile de risc pierd din vedere nuanțele și detaliile esențiale. Deși reprezintă probabilitatea și impactul evenimentelor riscante, această simplificare ascunde complexitatea unor factori de risc care sunt adesea interdependenți și variați.
2. Subiectivitatea scorurilor
Scorurile din hărțile de risc sunt adesea atribuite pe baza percepției individuale, fără o metodologie clară. Aceasta duce la evaluări inconsistente, influențate de diverse opinii și păreri subiective. De multe ori, aceste scoruri sunt stabilite în cadrul unor întâlniri informale, unde criteriile sunt afectate de bugete și nu reflectă întotdeauna realitatea riscurilor.
3. Lipsa de transparență
Hărțile de risc nu explică modul în care au fost atribuite scorurile sau ce ipoteze au fost luate în considerare. Astfel, este dificil de înțeles de ce un anumit impact este considerat „5” în loc de „4” și de a urmări raționamentul din spatele evaluării.
4. Ignorarea relațiilor dintre riscuri
În majoritatea cazurilor, hărțile de risc tratează riscurile separat, fără a lua în considerare cum se influențează reciproc. Această abordare izolează riscurile și împiedică înțelegerea modului în care potențialul impact al unui risc poate fi amplificat prin interacțiunile cu alte riscuri.
5. Reprezentare statică
Hărțile de risc sunt adesea statice și nu reflectă schimbările din peisajul de risc în timp. De exemplu, în securitatea cibernetică, riscurile evoluează rapid datorită adaptării actorilor rău-intenționați, iar hărțile de risc nu surprind această dinamică.
6. Lipsa specificării temporale și a unităților de măsură
Termeni precum „Frecvent” sau „Ocazional” nu sunt însoțiți de unități clare de timp, ceea ce face dificilă interpretarea reală a probabilității unui eveniment.
Termenul Frecvent sugerează că evenimentul se întâmplă des, dar fără a specifica ce înseamnă „des” în termeni măsurabili. Poate însemna zilnic, săptămânal sau de mai multe ori pe an, în funcție de context. De exemplu, fără o unitate temporală, nu știm dacă „frecvent” înseamnă o dată pe lună sau o dată pe săptămână. Termenul Ocazional indică o apariție mai rară decât „frecvent”, dar din nou fără a defini clar intervalul de timp. Poate fi interpretat ca o dată pe an, o dată la câțiva ani sau chiar mai rar, ceea ce poate duce la interpretări subiective. Această lipsă de coerență semantică face ca înțelegerea riscurilor să devină vagă.
7. Lipsa intervalului de impact
O valoare unică reprezintă impactul pe hartă, ascunzând incertitudinea legată de rezultate. Impactul unui eveniment riscant ar trebui să fie reprezentat printr-un interval pentru a reflecta variabilitatea reală, însă hărțile de risc distorsionează această dimensiune, expunând organizația fie la interpretarea greșită a riscului, fie la evaluarea sa superficială.
8. Dificultatea în prioritizarea riscurilor
Scorurile medii atribuite unui risc nu reflectă neapărat nivelul său real de gravitate. În contextul unei organizații, acest lucru poate genera o ierarhizare eronată a riscurilor, ceea ce complică alocarea resurselor și prioritizarea măsurilor de prevenire sau remediere.
9. Lipsa unor perspective de acțiune clare
Utilizarea valorilor din hărțile de risc pentru a estima impactul ajustat al riscurilor limitează capacitatea echipei de a lua decizii informate și cuantificabile. În plus, hărțile de risc nu oferă un ghid clar pentru transferul, atenuarea sau remedierea riscurilor, fapt care reduce eficiența deciziilor luate.
Sfaturi pentru o evaluare eficientă a riscurilor
Pentru a depăși limitările hărților de risc și a construi o abordare potrivită de management al riscurilor, organizațiile pot adopta următoarele practici:
- Utilizați criterii obiective pentru evaluarea riscurilor.
- Dezvoltați un sistem bazat pe date obiective și modele cantitative pentru a evalua riscurile. Acesta poate include istoricul incidentelor, analiza probabilistică și simulările scenariilor. Folosind criterii precise și adecvate, riscul devine mai ușor de cuantificat și mai puțin influențat de subiectivitate.
- Evaluați riscurile în funcție de intervale de impact. În loc să folosiți o valoare unică, reprezentați impactul unui risc printr-un interval care reflectă posibilitatea unor rezultate variate. Acest lucru ajută la crearea unui tablou mai realist al riscurilor și permite organizațiilor să evalueze posibilele pierderi într-un spectru mai larg.
- Introduceți actualizări periodice ale evaluărilor de risc. Pe măsură ce peisajul de risc se schimbă, evaluați și reevaluați riscurile la intervale regulate pentru a surprinde noile amenințări și vulnerabilități. Acest proces este fundamental în domenii cu evoluție rapidă, cum ar fi securitatea cibernetică, unde atacatorii își schimbă constant tacticile.
- Încorporați relațiile dintre riscuri. Utilizați modele care iau în considerare dependențele și influențele reciproce dintre riscuri. Analizele de tip „rețea de riscuri” și „riscuri compuse” vă ajută să identificați vulnerabilitățile care ar putea să nu fie evidente în mod individual, dar care pot genera un impact major atunci când interacționează cu alte riscuri.
- Clarificați termenii și unitățile de măsură pentru probabilitate. Folosiți termeni clari și unități de măsură bine definite pentru probabilitatea riscurilor, cum ar fi „numărul de evenimente pe unitate de timp”. Acest lucru oferă un cadru standardizat care permite o mai bună înțelegere și comparare a riscurilor în rândul echipei.
- Prioritizați riscurile în funcție de toleranța la risc a organizației. Înainte de a crea o ierarhizare a riscurilor, analizați apetitul la risc al organizației și stabiliți cum se aliniază fiecare risc cu obiectivele acesteia. Acest lucru ajută la alocarea eficientă a resurselor și la concentrarea pe acele riscuri care ar avea un impact major asupra activității.
- Introduceți indicatori financiari, cum ar fi valoarea pierderilor potențiale sau economiile obținute prin măsuri preventive, pentru a înțelege mai bine implicațiile economice ale fiecărui risc. Acest tip de evaluare facilitează deciziile de alocare a bugetului pentru prevenire, transfer sau diminuare a riscurilor.
- Luați în considerare diverse scenarii de risc. În loc să vă concentrați pe o singură valoare de impact, folosiți analiza scenariilor pentru a înțelege variabilitatea și incertitudinile fiecărui risc. Acest lucru permite organizațiilor să se pregătească mai bine pentru o gamă variată de rezultate și să planifice mai eficient măsurile de remediere.
Adoptând aceste practici, organizațiile își pot dezvolta o evaluare a riscurilor mai realistă și detaliată, asigurându-se că deciziile luate reflectă într-adevăr complexitatea și gravitatea riscurilor.